Quantcast
Channel: Antonesei Blog » inima si arte
Viewing all articles
Browse latest Browse all 18

Poemele miezului de martie

0
0

Dacă tot este Ziua Mondială a Poeziei, m-am gîndit să finisez astăzi poemele acestea de la jumătatea lunii și să le și împărtășesc cu iubitorii de poezie, cîți vor mai fi fiind…

X

X   X

Singura dragoste adevărată, adevărată pînă la Dumnezeu,

este cea a părinților pentru copiii lor –

celelalte sînt pasiuni intense și fulgurante

ca niște focuri de artificii  explodînd

în întunericul și răceala acestei lumi,

ca să îmbraci singurătatea în ceva fierbinte,

să topești gheața care te sufocă.

Cînd ele trec, lumea devine încă mai aspră,

Mai înghețată, mai atroce.

Numai ei îți iartă orice vorbă nepotrivită,

orice faptă josnică, orice păcat,

numai ei îți iartă dinainte totul.

Sînt orfan – un orfan al universului.

X

X     X

A dispărut totul, totul s-a dus ca și cum n-ar fi fost aievea –

și înscenarea de un curaj nebun din cimitir,

și cealaltă, uluitoare, în plină lumină a amiezii,

pe cîmpul verde smălțuit de flori, la marginea

pădurii din coasta de nord a orașului –

și chiar chipul iluminînd de la depărtare

între pîlcurile de chiparoși și smochini.

Niciodată nu voi mai coboră treptele abrupte

de la intrarea în peștera zeului și din adîncime –

teroarea întruchipării altei peșteri, pierdută,

una netedă și luminoasă, neverosimilă

în blînda, calda sa ospitalitate.

Eu oaspete nu voi mai fi – mă vor bîntui

Imaginile, foșnetul delicat, toate gusturile,

parfumurile toate.  Amintirile îmi vor atîrna

de grumaz ca bilele de oțel tîrîte de prizonieri

între un loc de detenție și altul.

Pînă se rupe filmul, pînă începe

începe călătoria în marea și muta uitare.

X

X     X

Nu vine niciodată somnul cînd îți trebuie cu adevărat!

Și cînd vine, e înșelător și crud – te bîntuie cu imagini

ale unei alte vieți, cea dinainte, amestec de explozie

și calm, blînde intensități ca o rugăciune adevărată

în onoarea unei zeițe păgîne.

Cînd te cuprinde și crezi că ești liber în pașnica retragere,

în blîndul refugiu, ca un călător ajuns într-o cumplită

vijelie, se sparge în mii de fărîme entropice –

așa mintea ta, așa inima ta se strînge spasmodic

precum pumnul accidentatului acela de pe o șosea

uitată de mult – nu și pumnul în mișcare reflexă.

Iar liniștea care îți sparge timpanele

nu e liniștea aceea. Și tu ești altul, altcînd

și altunde…

X

X    X

Nu e nobil, nici măcar onest nu este

să pui în brațele altcuiva povara prostiei tale –

nu, nu e deloc în regulă să-ți închipui că durerea ta

vine din altă parte, dinspre altcineva…

Ea este cu tine, ea este în tine, ea este din tine

și e meritul tău pînă la ultima picătură de sînge,

pînă la ultima gură de oxigen și azot.

Substituția nu ajută la nimic – intensitatea

rămîne aceeași, dar porți semnul rușinii

pe obraz, semn de groază și moarte.

Picătură după picătură, bulă de aer după bulă.

Să nu urăști, poartă-ți cu demnitate crucea.

Tat twam asi.  Nu altcineva.

X

X   X

În prima atingere este înscrisă întreaga poveste,

de la prima la ultima pagină, cu înălțimile

și cu prăbușirile sale, cu întreg cortegiul

de imagini, cuvinte și întîmplări,

cu liniștea adîncă a somnului împreună –

întreg viitorul devenit spasmodic trecut.

Și cînd totul se duce, imaginea primei atingeri

învie cu o violență de neînchipuit. Totul e acolo, totul –

și ochii, și buzele, și pielea catifelată,

și binecuvîntata peșteră în care atît ai explorat.

Paroxistic, atroce totul invadează memoria.

Atunci, în clipa primei atingeri, a fost pusă

în pămînt și udată cu infinită grijă

sămînța durerii ce avea să vină-n galopul năpraznic.

Nu e nimeni vinovat pentru-această întîmplare –

sau toți sîntem de vină…

14 – 16 Martie 2014, în Iași


Viewing all articles
Browse latest Browse all 18

Latest Images

Trending Articles